Mircea Vintila - Frunza verde de albastru

Ninge verde, ninge roșu

Gând la gând c-un sentiment
Și c-o floare de colind,
Le-ncrustez în cest moment
Din ființă în fiind...

In peisajul hibernal,
Sub răceala unui astru
Și-o joacă de carnaval,
Să trăim în chip măiastru.

Ninge verde, ninge alb,
Ninge-albastru și iar roșu;
Ne-agață-n faldu-i cald
Moșu'...Moșu'? Da, e Moșu' !

Fulgi de nea

Cu fiecare fulg de nea                              
Ce cade lin de sus,
Atâtea fericiri vă dea
Cel Nenumit, iubit nespus.
Și de acest sfânt Crăciun,
De-ți cere, orice-ți cere,
Un An mai fast, mai bun,
Primiți-l dar cu dalbele-i mistere.

Unuia ce-o așteaptă pe Cosânzeana

Numeri ori ba pân' la zece 

Viața iute te petrece...

Și de ce singurel îmi ești

Ca și zmeul din povești ?

Dorul mic și dorul mare

Te-au lăsat cu ochii-n soare.