A fost odată un R2

A fost odată un R2,
Visa discret la viața-n doi.
Zăcea-ntr-o zi pe bălegar,
Crezând că-i Isus pe măgar.
Se-nchipuia, dar, în zadar,
Că-i un nomad, nu sedentar.
Vroia s-apuce, nu știu cum,
Pe-asfaltul lung al unui drum.
Se și vedea, ca piatră rară,
Trăind regește în vreo țară
Arabă, plină de comori,
De frumuseți cu subsuori
Miros de ambră-mprăștiind.
Și toate îl priveau cu jind,
Să-l aibă fiecare vrea
C-asemănare nu avea
In toată lumea asta lată...
Vai, s-a ales doar cu o fată!
Din câte zee a visat,
Una măcar nu l-a urmat.
In vis, aluneca ușor
Pe-asfaltul lung și orbitor,
Văzându-se în chip de rege
Viteaz și drept, el-însuși lege
Unui harem de frumusețe
Și nuri divini;vai, musca țețe
Impunse-l, când visa mai bine,
Si se trezi...,dormind pe vine,
Pe-același vârf de bălegar
Și, lângă el, un inelar
Lăsat de fata ce-l iubise
C-o vorbă: 'Ne vedem in vise!'

Pe Somes în jos, pe un mal frumos...

Face-m-aș și m-aș tot face

Unde de pe Someș, ape;
Sufletul să mi-l împace,
Sufletul să mi-l adape,
Dintre trestii, doru-n cântec.
Tremurând din mal în mal,
S-ar lăți ca gazu-n pântec
Si-aș visa monumental !

(18 august 2009)

Scoica Afroditei

Din gura unei scoici marine,
S-a înroit un zbor de fluturi,
Venind spre mine și spre tine,
Si, sper, asemeni să te bucuri.
Magia unui mărțișor,
O nesfârșită primăvară,
Să vă aducă în decor
Si-n viața voastră iar și iară...

(martie 2005)

Bidineaua lui Arghezi

Poeziile-s superbe,
Nu e nici o îndoială,
Cu lungimi prinse în jerbe
Si cu înfloriri de smoală:
Multu'-i răsfirat deplin
Ca vopseaua din Arghezi,
Iubitor, cu nasul fin,
De-un puțin, pe care-l vezi
Concentrat turnat în tropi
Prin atingeri de peniță;
Bidineaua poți s-o-ngropi,
Dacă îți mai face fițe!

(19 august 2009)

P.S.
Un răspuns versificat dat pe pagina lui compadvice, pe blogul 'Spune ce simți'.

Recviem pentru un toreador

De vrei să fii toreador,
Să știi: n-ai timp nici să mori!
Sus inima de luptător!
Infruntă-ți taurii din zori
Ce se aruncă val cu val
Să te înghită cum Iona,
De cașalot, fu dus aval;
Si roagă-te:'O, Ma Dona,
Fă-mă, nu stei și nu nebun,
Precum floreta - vibratil
Sau ca nuiaua de alun,
Ori dă-mi doi colți de crocodil,
Să sfâșii taurii din zori
Din inima-mi de luptător!

(18august 2009)

P.S.
Alături de sincerele mele condoleanțe adresate lui Sorin M.,ca susținere morală, așa pe cât m-am priceput.

Umoristii poeziei: epigramistii

I-am admirat întotdeauna pe epigramiști,din pricina capacității lor formidabile, ce denota ascuțime de spirit, de a concentra veselia umorului și înțepăturile picante ale ironiei, cât și cele mai tăioase ale satirei, în patru versuri, rareori în două catrene. Umoriștii în versuri au inteligența caricaturei, a iuțimii cu care sesizează defectuosul, contradictoriul, ilogicul, în comportamente, vorbe și fapte. Critica lor subțire, de multe ori colegială, rareori dușmănoasă, e constructivă: nimeni nu se supără (oare te poți supăra pe o vorbă de duh, care te face să râzi de tine însuți?) sau, dacă se supără, atunci trântește, în replică, un catren și mai înțepător, căci întrecerea se dă între spirit și spirit. Replicile lor, organizate de obicei în catrene, cu o poantă finală (unde apare răsturnarea de situație specifică vorbei de duh, care-ți sesizeză părți ascunse din textul...lumii), sunt un deliciu, un spectacol multicolor de jocuri de artificii.
Sunt scriitori care s-au ocupat ocazional de epigrame, dar au socotit genul prea neserios și ușurel pentru a fi inclus în opere alese, și mă refer aici la George Topârceanu (parodist prin fire și vocație), Tudor Mușatescu (mai cunoscut prin piesele sale de teatru, precum 'Titanic vals') și Tudor Arghezi (era vestit pentru temuta lui facultate polemică, datorită talentului lexical asociativ ieșit din comun). Or mai fi fost și alții nu mă îndoiesc (am auzit...de polemistul Ion Vinea, un avangardist, pe care l-am digerat greu, deși l-am citit cu aplicație), dar încă n-am verficat. Insă epigramiștii faimoși în epoca lor, unii poeți, alții graficieni sau numai avocați,și rămași până la noi, au fost, în ordine cronologică: Cincinat Pavelescu, Alexandru O. Teodoreanu (fratele lui Ionel Teodoreanu, romancierul lui 'La Medeleni', supranumit Păstorel și un remarcabil oenolog),George Zarafu, Ion Th. Grigore (emerit profesor de matematică din Ploiești, cu care a învățat însuși Nichita - la cercul de matematică înființat de profesor, prin anii '50, pentru elevii olimpici),Alexandru Clenciu, Mircea Ionescu Quintus (acesta din urmă având o reputație cam pătată, în comparație cu matematicianul I. Th. Grigore).
Iată o epigramă adresată lui A.O. Teodoreanu de M. I. Quintus:

"Să-nchinăm paharul
Pentru Păstorel,
N-a fost nici Cotnarul
Mai spumos ca el "