Calculatorul - eternul dusman

Răspuns lui Florinel Constantin din http://reteaualiterara.ning.com/

O sculă ce-i de om făcută

gândește cum gândesc și eu:

binar sau multipar, tătucă,
și-i doar o piesă de muzeu

dacă se culcă pe-o ureche

și-mi irosește, din clepsidră,

timpul de-amor de pe banchete,

sugându-mi viața ca o hidră...

Nu-mi pare rău de misogin

de punctul G nu (m)i-l găsește

și nici intrarea-i în vagin,

cum Barbu Ion ne povestește.

(care îmi scrie:

NU mi se intampla si mie la fel. La fiecare li se intampla altfel. Unora in papushoi, altora-n faneatza sau pe bancheta masinii... Trebuie doar putina atentie si rabdare cu ce si cum. De experimentat link-urile si de vazut exact cum functioneaza. Odata inteleasa logica lor, chiar bazat pe intuitie, la inceput (chestiile alea misogine, stii tu !!!), apoi lucrurile se desfasoara mai simplu si mai putin ...surprinzator.

Trebuie totusi avut in vedere ca un calculator gandeste binar si nu se razgandeste nici de-al dreacu'. Daca ai dat clic intr-un loc, el aia face, ca un facut, Si nici nu se simte vinovat, nu-i sensibil la jigniri, nu se ingrasa, nu-i gelos...

E nevasta perfecta.

E ca un punct G

miraculos si simplificat

in fiecare buric

de clic

de soricel

englezicel.

Se si reseteaza daca-l supra-ncarci

pe el.

Dar ne-om descurca noi pana la urma.

Putem lua exemplu de la Fane Babanu' Delavranceascu :

...scula asta "...nu-i a noastra ci

a urmasilor nostri

si a urmasilor-urmasilor nostri,

in veacul vecilor !"

O zi minunata si nu uita ca viatza reala e in jurul nostru

ca un susur de ventilator

de calculator,

ca un amant binar,

hermafrodit,

departe de-a mai fi ca noi,

un troglodit.)

In harem

Lui Constantin P. din rețeaua literară,
(care mi-a trimis un cadouaș politicos, trimis la încă o sută, fără text și subtext)
Mulțam domnu' Constantin
Pe cât văd, ești bun vecin:
Pe listoiul de cadouri
Doar femei îs, în 'maiouri'.
Și  mă-ntreb, făcută ghem:
Mă vrei în lungul harem?

Spovedanie

La părintele Vintilă
Vine-Arvinte, cam sfios,
Și se roagă: - Fie-ți milă
De un suflet păcătos!

Chiar în săptămîna mare,
Când tot omul e smerit
Și postește cu-ndurare,
Uite, am păcătuit !

-Ai furat ? întreabă popa

-Nu prea sfinte! Fără vrere
M-am dat răului și hopa!
In grădină c'o muiere !

-Vai de mine, vai de mine...
Greu păcat ai săvârșit...
Insă dacă-mi spui cu cine,
Poate vei fi mântuit.

-Nu pot, a raspuns Arvinte,
Să-mi fac chinul și mai greu
Nu pot s-o divulg Părinte,
Că mă bate Dumnezeu !

......Era'naltă și frumoasă,
Părul blond și ochi de jar,
Gura dulce,voluptoasă,
Dinții de mărgăritar...

-Nu cumva ai fost cu Tanți
Din Smîrdan, de peste drum ?
-Nu pot s-o divulg că Domnul
Mă trăznește chiar acum !

.....Și-avea flori la cingătoare,

Trup de crin îmbobocit,

Mijlocel de fată mare,

Numai bună de iubit..

-Poate-ai fost cu Mița Creața
Cea usoară ca un fulg ?
-Cere-mi tot, ba chiar și viața,
Insă nu pot s-o divulg !

......Durdulie, 'mbujorată,
Numai cântec, numai joc,
Când te-a strâns în brațe-odată,
Ai simțit în vine foc !

-Măi Arvinte-ai fost cu Leana
Care șade pe Neptun ?
-Oh! Degeaba-mi zgândări rana,
Fiindcă tot nu pot să spun !

.....O comoară tăinuită,
Fruct în dragoste scăldat,
Toată plină de ispită,
Toată plină de păcat!

- Bine, du-te, meditează,
Și vii mâine mai dispus,
Domnul să te aibe-n pază!
-Sărut dreapta ! Și s-a dus.

Ajungind în colț, ca vîntu'
S-a-ntilnit cu Calistrat
Care ntrebă: -Ei, Prea Sfintul
De păcat te-a dezlegat ?

-Inca nu ! răspunse Arvinte
Foarte vesel și vioi,
Dar aflai de la Părinte
Incă trei adrese noi !

(Ion Minulescu)

Când artă, când pornografie

De ce și cum vocabularul selectat din zona scatologicului, coprologicului, vulgarului sau obscenului se face câteodată artă, iar alteori e pură pornografie? Mă interesează răspunsurile argumentate, nu cele simpliste. Poate că voi scrie cândva o carte despre acest subiect. Totuși, până atunci doresc să știu ce criterii aveți dvs. pentru a stabili când e vorba de una (artă), când e vorba de cealaltă (pornografie). Modernizarea vocabularlui poetic, lărgirea și îmbogățirea lui, prin adăugarea altor categorii estetice decât cele artistotelice și kantiene (frumosul, sublimul, grațiosul, tragicul, comicul) s-a realizat în secolul al XIX-lea prin referințele suprarealiste, învăluite în coconul romantismului oniric și fantastic, prezente la Nerval, Lautreamont, Rimbaud, Baudelaire, Poe. Intr-o primă etapă a analizei, este clar că teritoriul esteticului s-a modificat prin adăugarea unor noi 'elemente de peisaj': hidosul, urâtul, grotescul, burlescul, oribilul, monstruosul etc și că judecata de valoare critică se modifică și ea odată cu canoanele literare. In fine, rămâne bâzâitoare întrebarea: de ce obscenul, scatologicul și coprologicul este artă la Emil Brumaru (Povestea boiernașului de țară...), la Tudor Arghezi (Poarta neagră, Icoane de lemn, Cimitirul Buna-vestire), la Geo Bogza (Poemul invectivă) și pornografie la M. Gălățanu (Poezii), Henry Miller (Opus pistorum), H. Bonciu (Pensiunea d-nei Pipersberg) ?