Și ne-am dus iar la vânat.
Căprioare n-am aflat.
Am găsit doar un băiat.
Și am stat cu el la sfat,
Că era tare-nvățat.
Era os de împărat,
Și ne-a zis cam întristat:
̋Colindul v-am transformat
Cu o vrajă de-mpărat,
Peste-a lumii mare hat
Peste sufletele voastre
Și strălucitoare astre.
Căprioare nu-mi vânați,
Sufletul să vi-l salvați.
Faceți-mi o bucurie:
Peste-ntinsa împărăție,
Duceți-vă la plimbat,
Să vedeți minuni de-a lat
Și de-a lungul lumii aste,
Paradisului: măiastre…
Lumea toată e o stea
Și cu mine-alăturea.
Omul este praf de stele
Și-ntră jocul meu de iele.
Lucrurile nevăzute
Is mai mândre, nu-s mai slute,
Și-s mai multe, sute, sute,
Miliarde, pe-ntrecute.
Toate curg într-un lat râu,
Ce unește ca un brâu,
Ce-i văzut și nevăzut
Asta chiar de la-nceput.
Dragii mei, nu vă-ntristați,
Căprioare nu-mi vânați,
Mergeți dar’ la voi acas’,
După-acest dulce popas.
Eu vouă v-am revelat
Ce-i ascuns și ce-i lucrat,
Cu un fir de praf stelar
Ce-l purtați la inelar
Și în voi – fin icusar…˶
Postări
