Aș vrea să deschid o discuție despre poetul Mihai Gălățanu (poet din generația '90) și despre modul lui șocant de a concepe anumite teme poetice. Vă spun cinstit că am fost atrasă de ideea acestei discuții de rechizitoriul ce i s-a adus prin articolul de pe
unde i se aduc variate acuze, cea de pornografie fiind cea mai măruntă, ca să nu mai vorbim de acuza de blasfemie și iconoclastie, însă citatele de acolo sunt trunchiate, extrase tendențios, cu rea-voință. Nu vreau să mă erijez în apărător (oricum cred că M. Gălățanu nu are nevoie de apărarea mea), dar oricine știe că citatele (din poezie, proză sau alt text originar) trebuie judecate în context, legate strict de situația de comunicare sau de producere. Tehnica citării poate fi cu dublu tăiș: poate condamna sau poate ridica în slăvi, depinde de unde începi și unde te oprești. Stârnită fiind de judecata extrem de negativă a acestui articol acuzator, m-am pus pe căutat pentru a citi și eu și a fi în cunoștință de cauză.
Cei doi critici români, făcuți tabula rasa pentru că au îndrăznit să-l susțină pe M. Gălățanu, în speță Nicolae Manolescu și Alex Ștefănescu (totuși, un produs nicolaemanolescian) emit judecăți favorabile, dar autorul articolului omite să spună că sunt colegi de generație și critici mai tineri care-i demontează în discursuri pozitive resorturile poeziei condamnate. Bine, poate o fi având dreptate Dumitru Țepeneag atunci când afirmă (vezi șotroanele sale din volumul 'Capitalism de cumetrie', apărute în revista Cotidianul timp de aproape un an și jumătate 2001-2003) că N. Manolescu nu e...critic și nici măcar unul de categoria pană, deoarece îi lipșeste gustul estetic și nu are antena de a percepe poezia în general, cea modernă în special, dat fiind că exclude din cronicile sale de întâmpinare și din istoria literaturii sale pe mulți poeți importanți, față de care nu are nici cel mai slab comentariu de făcut.
Oare chiar atâția oameni școliți, cu carte serioasă, tociți prin bilbioteci, cu vederea pierdută din pricina kilometrilor de pagini citite interogativ-critic, coelgi de generație (ei-înșiși scriitori de primă mână), colegi de breaslă (din Uniunea Scriitorilor, care i-au acordat un premiu național, Liviu Rebreanu), să greșească fundamental în a-l considera pe M. Gălățanu poet important ?
Trebuie să mai știți că i s-a întocmit un dosar penal la presiunea câtorva cetățeni din Brașov, adresat Parchetului Brașov, dar autorul nu a fost condamnat, cum s-a întâmplat de exemplu cu Geo Bogza (pentru Poemul invectivă, pentru care a făcut închisoare prin 1930), sau (mai demult) cu Bogdan Petriceicu Hașdeu (pentru Duduca Mamuca) sau cu Liviu Rebreanu (pentru Ion, roman citit de elevii de liceu pe sub bănci, fără aprobarea și îndemnul oficial al profesorilor de atunci).
Iată integral una din poeziile incriminate:
(audio autor)Ce ţîţe mortale ai tu, fă Patrie,
trase în milioane de exemplare
Ce tiraj bestial şi cum îl difuzezi tu
ca să tragă toată lumea de ele – ca pă ziare
O noapte cu tine costă între cincizeci şi optzeci de miare.
Ce bani buni ai făcut tu la Stambul, fã Patrie, cu turcaleţi, arabi, cu libaneji şi curji,
în boscheţi sau direct din picioare.
O noapte cu tine visează orice muritor
după o noapte cu tine freamătă Occidentu’.
Toţi ştiu că eşti meseriaşă,
că bagi toată lumea în boale.
Cum dai tu din bucile tale,
cum împarţi mireasma hormonilor tăi,
porţionată pă chintale.
Ale tale sînt pîrîiaşele de spermă care-ţi curg printre sîni,
ale tale izvoarele de fecale,
ale tale muzeele oratorilor politici, de artă şi bale.
Ce frumoasă eşti, fă Patrie
şi cum ne laşi tu să ţi-o băgăm toţi printre picioare.
Stai şi la noi o dată, măcar o dată, fă patrie, că n-o fi foc,
să ne dăm şi noi drumu’ printre pădurile tale,
s-avem şi noi un copil cu Patria,
un copil din flori,
un copil din Faună şi Floră.
(şi Archipiade, şi Thais,
ei verişoara, de nu sora,
la care i-am tras-o sub cais
pînă i s-a înroşit aurora.)
Ce sfincte sfinctere şi roze rozete ai tu, Patrie
şi cîţi salcîmi tăiaţi de moromete.
Nimeni nu are atîta sinceritate ca tine,
nimeni nu dă atît de dezinteresat din picioare.
O noapte cu tine costă cît tezauru’ dă la ruşi,
cît Insula Şerpilor luată în gură
cincizeci de ani,
cît Basarabia tîrîtă prin lupanarele
Siberiei Orientale.
Postări
