Să prindă aripi orice vis
Si, prin al vieții aspru vad,
Să vă-nălțați peste ce-i scris.
Cristalul fulgilor de nea,
Ca un confetti de orez,
Urarea mea de catifea
S-o risipească-n alb vârtej.
Iute s-ajungă pân' la voi,
An Nou și vesel să v-aducă,
Ferice viață, bani - puhoi,
Seninătate-n dor de ducă.
(decembrie 2004)
Postări
i think you are a very smart person.you reed a lot and write well.se vede din comentariile tale pe alte bloguri.imi place stilul tau, continua tot asa.deja ti-ai castigat un fan:)daca ai nevoie de informatii despre calculator, take a look
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos! Si mie îmi plac mult cei care nu se cantonează în ceea ce le este dat să facă prin tradiție și moștenire genetică, prin educație școlară și influența mediului, ci se străduiesc, prin autoeducație, să fie novatori în gândire și fapte.
RăspundețiȘtergereIar tu ai fi unul dintre ei.
Pe mine, mă înnebunește cu totul ideea, ajunsă, deh, obsesie definitorie, să încerc cât mai multe lucruri din cele ce-mi stau și, mai ales, nu-mi stau în putință, pentru a vedea de ce sunt în stare...Nimic nu detest mai mult ca rutina, deși, culme a ironiei!, excelența într-un domeniu, dublată de predispoziție și talent (și încă câteva contribuții nu tocmai mărunte din partea altor factori, cum ar fi inteligența și acumulările culturale), e un rezultat al muncii rutinare de execuție. E fără îndoială că faci un lucru cu atât mai bine, cât mai bine, excelent de bine, cu cât detaliile tehnice, mecanice, automate, sunt mai repede și perfect manipulate, îmbinate...Iar asta nu se poate face decât prin exersări și iarași exersări, pură rutină a antrenamentului cotidian.
Multumesc din nou pentru aprecieri, pentru simpatie și adeziune.