Make money

SponsoredTweets referral badge

Vizitați-mă acum, să vă dau ce mai bun...

Create your own banner at mybannermaker.com!
Copy this code to your website to display this banner!

Căutați - Search - Cherchez

A apărut o eroare în acest obiect gadget
A apărut o eroare în acest obiect gadget

marți, iunie 09, 2009

Haideți la poezie, români, care sunteți poeți...

Mă tot bătea la cap cineva că de ce nu publici,că de ce nu le strângi, poeziile, în volum sau măcar o plachetă, să le citească și alții...Eu nu și nu: că nu-s cine știe ce, doar o aplicare de tehnică de versificator și nici aceea una dintre cele mai bune, în fine, doar o potriveală de cuvinte ce 'din coadă au să sune', nimic mai mult.
Acum, că s-au schimbat vremurile și mijloacele de legătură cu lumea, de n-aș face și un cenaclu pe blog? Cândva mă deplasam spre un cenaclu, acum vine el la mine, la botul calului, cum se spune. Haideți atunci să ne întrecem și să ne cultivăm puterile poetice, așa cum sunt! O precizare din capul locului talentul necultivat și necitit nu valorează nimic, nici cât o ceapă degerată. Asta ca să știți cum stați din partea mea.
Eu nu zic că ceea ce voi publica aici excelează.De fapt, aici doar exersez calea spre excelență.Nu mă simt, creator vorbind, legată organic de poezie, asta din cauză că n-am simțit niciodată cu adevărat că voi da ortul popii, dacă nu mă exprim poeticește. In cazul ăsta, gurile răutăcioase ar putea spune: dacă nu ...te publicai, filosof rămâneai.Eh, au dreptate, cum nu, vorba parafrazată a lui Creangă: 'ce să mai umplu lumea cu...prostiile mele'! Chestie de bun simț elementar! Dar, evident, eu nu sunt Creangă, sunt doar o 'crenguță'! si vreau să fac și eu parte dintr-o pădure sau măcar o pădurice acolo sau poate numai un lăstăriș...
Așadar, să sune trompetele: TA TA, TATA, TA TA TA...!!! A început întrecerea! Poftiți și măsurați-vă, de sus în jos sau de la stânga la dreapta, sau, poate numai dimensiunea și calitatea simțirii...

17 comentarii:

  1. E o idee excelenta!
    Exact asa imi zice si mie lumea: De ce nu publici? Macar o placheta...:)

    Nu se stie ce rezerva viitorul...As avea vreo 120 de poezii, numai ca primele sunt cam...

    Voi reveni cu drag aici!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc.
    Să-i dăm drumul atunci! Mă gândesc că ar fi bine să propunem o temă și să solicităm posesorii de 'Pegași' să-și acorde lira/ harpa/ chitara și să înceapă suspinele și lamentațiile...poetice. Ce zici?
    Invitațiile mele vi se adresează vouă: ție și lui compadivice. Alții nu cunosc, deocamdată. Sunați, dacă vreți și puteți, trâmbița...! Să stabilim și un termen, să zicem de două săptămâni...E bine? E mult? E puțin?
    Iar tema? Natura.

    RăspundețiȘtergere
  3. Luana, eu voi pune anunţul la mine pe blog şi propun ca termenul sa se prelungeasca pana la sfarsitul lunii. Astept acceptul tau! Ori aici, ori la mine pe blog!

    RăspundețiȘtergere
  4. De acord, si sa incepem atunci! Ideea competitiei este stimulativa si emulanta. Daca a pornit de aici, se poate fructifica oriunde, dar putem incepe cu pagina de unde a pornit ideea. Ce zici?

    RăspundețiȘtergere
  5. Pai nu de aici a inceput? Spune, mai exact, unde! :)
    Eu voi fi maine intre 8 si 9 pe mess. Ne intalnim si vorbim, daca poti.

    RăspundețiȘtergere
  6. Iată poezia mea pentru concurs!

    Doina florilor ( Revoltă )

    Când liliacu-şi plânge-ndurerarea
    În doine cu veşminte mov sau albe,
    Îmi înfloresc în suflet triste nalbe,
    Ce-n roşu’ din petale-şi tac mirarea.

    Când mâna patimei strivea petala,
    Cântând un psalm Iubirii Ne’nţelese,
    Se revărsau miresme prea alese,
    Ca lacrima Mariei din Magdala.

    Când nunta iasomiei n-avea Mire,
    Iar albii crini îşi necinsteau candoarea,
    O rugă-aveam: ,,O, Doamne, dă ninsoarea!
    Şi-opreşte grabnic orice înflorire!”

    Să nu mai fie florile-ntinate
    De gândul pătimaş, prea plin de doruri...
    Să-ngheţe-n veci demonice amoruri
    Ce tăvălesc, Iubirii, nestemate...

    Să înflorească doar neprihănirea
    În crinul alb şi-n florile surate,
    În liliacul mov şi-n albul frate!..
    Şi-n lăcrămioară curgă sfânt Iubirea!...

    RăspundețiȘtergere
  7. In linii mari, poezia ta, Mariana, îmi place. Se vede clar că ai putere imaginativă și sensibilitate metaforică. Am încercat să degajez tema poeziei, care ar trebui gradat dezvoltată de la o strofă la alta sau, într-o altă variantă, amplificată de la enunțarea ei chiar din prima strofă cu o nuanță mai mult la fiecare din următoarele catrene. Titlul poate spune multe sau poate să nu spună nimic deconspirativ cu privire la conținut. Poate fi un titlu derutant sau ipocrit, dinadins derutant.Fiind o poezie simbolistă, în genul lui Dimitrie Anghel, i se potrivește endecasilabul (11 silabe) în alternanță cu alexandrinul (12-13 silabe), iar ritmul din câte observ la o primă ochire este ternar, de preferință dactil cu amfibrah. Dar apare și ritmul bisilabic (iambul) și cel mai greu, din patru silabe: peonul IV. Diferențele față de poetul simbolist menționat, apare în turnura mistico-religioasă imprimată frumuseții efemere a universului floral.
    Revenind la temă - mi s-a părut a fi iubirea sacră contra cele profane, mai pe șleau spus: 'sufragiile' merg spre iubirea spirituală, divină, împotriva celei maculante, pur sexuale. Nu pot să nu remarc că există unele contradicții de construcție sintactică, care aduc confuzie în receptare, iar rimele sunt din categoria: subst. cu subst., infinitiv lung cu infinitiv lung, participiu pl. cu participiu plural, adică din categoria celor mai la îndemână și mai ușor de...articulat. O notă bună este opoziția lexicală foarte potrivită (poate instinctivă, poate căutată voit) între iubire și amor - iubirea e situată în context sacrul, pur, mistic, iar amorul în context maculant, fizic, demonic, impur.
    Ce e mai bun am lăsat la sfârșit, versul 'Ca lacrima Mariei din Magdala', care are rimă interioară, eufonie armonică (aliterația bazată pe silabele 'ma' și 'ri') și care strălucește, vorba ceea ca o piatră rară...E un vers foarte bun!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Mariana, dai dovada de multa sensibilitate si imaginatie. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  9. @Luana, si eu compun versuri, dar, pe langa creatiile Marianei, ale mele sunt complet lipsite de valoare si nu indraznesc sa le prezint aici....
    Nu prea cred ca sunt multi care ar vrea sa intre in competitie cu voi...

    RăspundețiȘtergere
  10. Trimite, vedem noi după aceea. Cum ne spunea un profesor de la facultate, cam exagerând tonul: dacă nu vă scoateți marfa pe galantar, ca să fie văzută și prețăluită, cum vreți să știți ce puteți?
    Oricum, am de gând să acord și premii, nu virtuale, ci reale. Incă nu m-am hotărât ce să fie, dar găsesc eu ceva...

    RăspundețiȘtergere
  11. Timpul nu iarta

    Ceasul implacabil bate,
    Eu te-aştept în miez de noapte.
    Vremea nu cunoaşte soroc,
    Mă-nvăluie-n raze de foc.

    Neştiutul cuprinde-al meu gând,
    Timpul aşterne urme pe rând.
    Noaptea eternă e-aproape,
    Veşnicia, cu-a ei şoapte.

    Vigoarea e tot mai palidă,
    Mintea, înceată şi searbădă.
    Mai pătimaş de viaţă mă prind,
    La cei fericiţi, privesc... cu jind.

    RăspundețiȘtergere
  12. Derivă

    Pe un ocean de spaime ancestrale,
    Prin ceaţă lunecăm, triste corăbii
    Şi ne-nchinăm la semnele astrale:
    „Pe-un singur ban, nu cumperi două vrăbii?“
    Străini ai emisferei australe,
    Gândim în pâini, dar vorbele ni-s săbii…

    Cu vele rupte şi etrave sparte,
    Plutim greoi unde ne poartă vântul,
    Hrăniţi doar cu nădejdile deşarte:
    „În sinea noastră locuieşte-Avântul!“
    Pierdut-am călăuze-n zări, departe,
    Acolo unde s-a-ntrupat Cuvântul…

    E-adevărat, avem câte o hartă!
    Dar cine are timp de ea, când bordul
    E plin de apă?!... Marea nu te iartă!
    Şi-apoi - să nu uităm! - n-avem acordul
    Celor în drept Cunoaşterea s-o-mpartă:
    „– Voi singuri cum să-i ştiţi busolei Nordul?!“

    Şi uite-aşa trec nopţi, aşa trec zile…
    Cu săptămâni şi luni ne-apasă anii,
    Necruţători cu vieţile umile
    Ce se tot plâng că nu se-ajung cu banii…
    Striviţi de stânca zilnicelor sile,
    Ne naufragiază-n iad sărmanii…

    Doar uneori, în nopţi cu lună plină,
    Când adormim, visăm plângând, Pământul…
    Cad stelele, căci Bolta se înclină,
    Arzând sub pleoape-n dar, Pogorământul…
    De plouă-a doua zi, Taina-i deplină:
    Un Curcubeu sfinţeşte Legământul!

    miercuri, 8 august 2007

    Celor care ne călăuzesc
    spre Tărâmul Făgăduinţei…

    RăspundețiȘtergere
  13. Luana, mai putem posta câte o poezie? :)

    Disa, mulţumesc de aprecieri!
    Şi să ai curaj în a expune ceea ce creezi că doar aşa poţi creşte!
    Poezia transmite emoţii...e bună...Dar, o las pe Luana să te îndrume!

    RăspundețiȘtergere
  14. Bine ai venit Eugen! Cu un asa nume si un asa start in viata si...in poem, inceputul, in poezie, este mai mult decat promitator, mai mult decat "bun". Primele doua versuri sunt excelente si reverbereaza pozitiv, ca o avangarda militara, asupra corpusului de versuri ce urmeaza. Vad ca lucrezi asupra versurilor, folosesti ingambamentul, destructurarea sintactica (sau hiperbatul), inversiuni, ceea ce inseamna ca gandesti asupra lor, nu le trantesti ca din...pod, fie cum, numai sa potrivesti o rima. E un semn foarte bun. Asa face cineva cu constiinta poetica. Totusi, incercand sa desprind firul tematic conducator, sunt putin derutata, din mai multe pricini:
    1) angoasa omului in fata existentei ajunge la o problematica a cunoasterii (vine de la Dumnezeu sau e rodul propriei straduinte, a fiintei umane) si apoi se transforma in motivul timpului devorator si atoatestapanitor, ca sa sfarseasca in simbolul crestin al curcubeului, ca forma a sperantei. Ce vreau sa spun cu toate astea? Nu ajunge sa formezi un conglomerat de imagini bune, trebuie sa arati ca, daca te gasesti in teritoriul poeziei clasice - atunci esti nevoit sa aplici regulile ei -, exista o legatura "sintactica" intre ele, care la tine nu apare. De ce? Psihologic vorbind, oamenii care simt nelinisti si angoase in fata existentei, sunt implicati pana-n gat in propria lor cunoastere, nu sunt doar marionete are asteapta relevarea Cunoasterii venind de sus...Prefericitul din textul lui Isus de pe munte este un nestiutor, un ignorant,se lasa condus de sus de mana Atoatevazatorului.
    2)Atentie la folosirea pronumelor personale COD (ma, te, il,o, ne, va, ii,le) si a celor reflexive. Daca subiectul cunoscator, eul poetic cum ar veni, este ales ca fiind persoana I pl (noi), atunci unele versuri ca: "Marea nu te iarta" - nu se justifica...(poate, pastrarea enuntului la modul general, ar fi mai indicata, adica: "Marea nu iarta..."
    3) Incearca sa eviti rimele facile, gen substantiv articulat cu substantiv articulat, adjectiv cu adjectiv. Chiar daca uneori pare imposibil de gasit (precum corabii/ vrabii, unde apare o gaselnita de rima, - subst. articulat pl. cu subst. articulat pl.), trebuie insistat mai mult. Cele mai bune rime, sunt cele din categorii morfologice diferite, precum "lumi/adu-mi; dascal/recunoasca-l etc"
    3) Obscuritatea nu trebuie confundata cu metafora. In versul "Gandim in paini..." nu sunt singura ca inteleg foarte bine la ce faci aluzie. Poate o explicatie m-ar ajuta...
    In rest, felicitari! Esti pe drumul cel bun. Continua!

    RăspundețiȘtergere
  15. Sigur ca da, trimite! De fapt, cred ca la un adevarat concurs, ar trebui ca fiecare participant sa trimita in jur de 3-5 poezii (ba chiar mai multe, dar ...si timpul meu e masurat), fiindca dupa una singura nu poti judeca onest. Se poate intampla ca poetul respectiv sa nu fie cu un bun cantaret al naturii, dar sa exceleze la evocari ...istorice sau la meditatii filosofice...
    Trimite, cum nu!

    RăspundețiȘtergere
  16. Sonetul zorilor

    Se prind de mână doi luceferi palizi
    Ce-au luminat frumosul vis de nuntă,
    Când noaptea grea sprâncenele-şi încruntă
    Spre zorii somnoroşi ai zilei, candizi...

    Se-nvârt in jurul lunii s-o seducă...
    Dar luna le zâmbeşte cu lumină,
    Îi ceartă şi îi iartă de ne-vină
    Şi-i roagă să mai stea, să nu se ducă.

    Ar vrea să fie parte-n vis cu Soare...
    Să fie-n visul Nunţii printre aştri,
    Să-şi picure lumina în culoare.

    Şi, iată, zorii-s parcă mai albaştri...
    Iar luna, tristă-n Albul care-o doare,
    Se-ascunde-n visul celor doi sihaştri.


    Şi încă una :)

    ZBOR ÎNSINGURAT?

    În roua dimineţii răsar atâţia sori
    Că nu mai ştii la care privirea să-ţi cobori...
    Priveşti cu bucurie spre-un strop mai singurel
    Dar afli cu mâhnire că plânge doru-n el.

    El se născuse noaptea în visul prea frumos
    Când lacrima de înger îl plânse-n lume, jos...
    Alăturea, în iarbă, stătea acum întins
    Cu aripile frânte de visul ce s-a stins...

    M-apropii cu sfială şi zborul îmi opresc
    Să torn balsam pe rană , să vindec, să iubesc...
    Dar tristul îngeraş mă-ndeamnă ca să zbor
    Şi-n locul lui, Albastrul să-l cuceresc cu dor.

    Aceasta i-e iubirea ce tainic mi-a vorbit.
    Am ascultat îndemnul şi-n urmă i-am zâmbit
    Că nu puteam să zbor când el zăcea întins...
    Am spus şoptit o rugă şi-apoi încet am plâns.

    Cum voi putea eu oare să zbor însingurat
    Lăsând durerea-n iarbă cu chipu-nrourat?!
    Iubirea-mi porunceşte să stau încă un pic
    Să-l învelesc cu aripi, spre Cer să îl ridic.

    Şi dacă vindecarea prea greu va apărea
    Voi smulge-a mea aripă!... Ce dacă va durea?!...
    Abia atunci iubirea va semăna cu-a Lui,
    Abia atunci zbura-vom pe-Aripa Cerului.


    PS, Poezie cu vers alb, se poate?

    Mulţumim, Luana pentru timpul tău dedicat nouă!

    RăspundețiȘtergere

Sugestii și comentarii

Ce mai citesc în virtual

Videoclipuri

Loading...

Fiți originali: dăruiți apropiaților o felicitare în versuri!

Loading...

Preferințe de lecturi și filme

  • A. Tarkowski - Călăuza
  • Akiro Kurosawa - Cei șapte samurai
  • Apărarea lui Galilei -Octavian Paler
  • Arca lui Noe - Nicolae Manolescu
  • Baieti de gască - Dan Lungu
  • Cervantes - Don Quijote de la Mancha
  • Ch. Chaplin - Dictatorul și Timpuri noi
  • Charlie Chaplin
  • Cine adoarme ultimul -Bogdan Popescu
  • Emil Brumaru
  • Eugen Simion - Fictiunea jurnalului intim
  • Federico Fellini - La strada și Satiricon
  • Federico Garcia Lorca - Romancero gitano
  • Gabriel Garcia Marquez
  • Guignols tristes - Alejandro Cioranesco
  • H. Balzac - La peau de chagrin
  • Italo Calvino - Cavalerul fară cap
  • Krzystof Kieslowski - Decalogul și Omul de fier
  • La conscience malheureuse par B. Fondane
  • Lawrence Olivier in Hamlet
  • Martin Scorsese - Soferul de taxi
  • Numele proprii au inteles?
  • O singura critica - Mircea Martin
  • Omar Kayam - Rubaiate
  • Poems by Emilly Dickinson
  • Rabelais - Gargantua și Pantagruel
  • stefanov - Teoria lui Peirce
  • Taxi's driver (reg. M. Scorsese)
  • Truffaut - A bout de souffle
  • Urmuz - Pâlnia și Stamate
  • Vendredi ou la vie sauvage

De-ale Anei și Luanei