Umoristii poeziei: epigramistii

I-am admirat întotdeauna pe epigramiști,din pricina capacității lor formidabile, ce denota ascuțime de spirit, de a concentra veselia umorului și înțepăturile picante ale ironiei, cât și cele mai tăioase ale satirei, în patru versuri, rareori în două catrene. Umoriștii în versuri au inteligența caricaturei, a iuțimii cu care sesizează defectuosul, contradictoriul, ilogicul, în comportamente, vorbe și fapte. Critica lor subțire, de multe ori colegială, rareori dușmănoasă, e constructivă: nimeni nu se supără (oare te poți supăra pe o vorbă de duh, care te face să râzi de tine însuți?) sau, dacă se supără, atunci trântește, în replică, un catren și mai înțepător, căci întrecerea se dă între spirit și spirit. Replicile lor, organizate de obicei în catrene, cu o poantă finală (unde apare răsturnarea de situație specifică vorbei de duh, care-ți sesizeză părți ascunse din textul...lumii), sunt un deliciu, un spectacol multicolor de jocuri de artificii.
Sunt scriitori care s-au ocupat ocazional de epigrame, dar au socotit genul prea neserios și ușurel pentru a fi inclus în opere alese, și mă refer aici la George Topârceanu (parodist prin fire și vocație), Tudor Mușatescu (mai cunoscut prin piesele sale de teatru, precum 'Titanic vals') și Tudor Arghezi (era vestit pentru temuta lui facultate polemică, datorită talentului lexical asociativ ieșit din comun). Or mai fi fost și alții nu mă îndoiesc (am auzit...de polemistul Ion Vinea, un avangardist, pe care l-am digerat greu, deși l-am citit cu aplicație), dar încă n-am verficat. Insă epigramiștii faimoși în epoca lor, unii poeți, alții graficieni sau numai avocați,și rămași până la noi, au fost, în ordine cronologică: Cincinat Pavelescu, Alexandru O. Teodoreanu (fratele lui Ionel Teodoreanu, romancierul lui 'La Medeleni', supranumit Păstorel și un remarcabil oenolog),George Zarafu, Ion Th. Grigore (emerit profesor de matematică din Ploiești, cu care a învățat însuși Nichita - la cercul de matematică înființat de profesor, prin anii '50, pentru elevii olimpici),Alexandru Clenciu, Mircea Ionescu Quintus (acesta din urmă având o reputație cam pătată, în comparație cu matematicianul I. Th. Grigore).
Iată o epigramă adresată lui A.O. Teodoreanu de M. I. Quintus:

"Să-nchinăm paharul
Pentru Păstorel,
N-a fost nici Cotnarul
Mai spumos ca el "