Spovedanie

La părintele Vintilă
Vine-Arvinte, cam sfios,
Și se roagă: - Fie-ți milă
De un suflet păcătos!

Chiar în săptămîna mare,
Când tot omul e smerit
Și postește cu-ndurare,
Uite, am păcătuit !

-Ai furat ? întreabă popa

-Nu prea sfinte! Fără vrere
M-am dat răului și hopa!
In grădină c'o muiere !

-Vai de mine, vai de mine...
Greu păcat ai săvârșit...
Insă dacă-mi spui cu cine,
Poate vei fi mântuit.

-Nu pot, a raspuns Arvinte,
Să-mi fac chinul și mai greu
Nu pot s-o divulg Părinte,
Că mă bate Dumnezeu !

......Era'naltă și frumoasă,
Părul blond și ochi de jar,
Gura dulce,voluptoasă,
Dinții de mărgăritar...

-Nu cumva ai fost cu Tanți
Din Smîrdan, de peste drum ?
-Nu pot s-o divulg că Domnul
Mă trăznește chiar acum !

.....Și-avea flori la cingătoare,

Trup de crin îmbobocit,

Mijlocel de fată mare,

Numai bună de iubit..

-Poate-ai fost cu Mița Creața
Cea usoară ca un fulg ?
-Cere-mi tot, ba chiar și viața,
Insă nu pot s-o divulg !

......Durdulie, 'mbujorată,
Numai cântec, numai joc,
Când te-a strâns în brațe-odată,
Ai simțit în vine foc !

-Măi Arvinte-ai fost cu Leana
Care șade pe Neptun ?
-Oh! Degeaba-mi zgândări rana,
Fiindcă tot nu pot să spun !

.....O comoară tăinuită,
Fruct în dragoste scăldat,
Toată plină de ispită,
Toată plină de păcat!

- Bine, du-te, meditează,
Și vii mâine mai dispus,
Domnul să te aibe-n pază!
-Sărut dreapta ! Și s-a dus.

Ajungind în colț, ca vîntu'
S-a-ntilnit cu Calistrat
Care ntrebă: -Ei, Prea Sfintul
De păcat te-a dezlegat ?

-Inca nu ! răspunse Arvinte
Foarte vesel și vioi,
Dar aflai de la Părinte
Incă trei adrese noi !

(Ion Minulescu)