Mă tot bătea la cap cineva că de ce nu publici,că de ce nu le strângi, poeziile, în volum sau măcar o plachetă, să le citească și alții...Eu nu și nu: că nu-s cine știe ce, doar o aplicare de tehnică de versificator și nici aceea una dintre cele mai bune, în fine, doar o potriveală de cuvinte ce 'din coadă au să sune', nimic mai mult.
Acum, că s-au schimbat vremurile și mijloacele de legătură cu lumea, de n-aș face și un cenaclu pe blog? Cândva mă deplasam spre un cenaclu, acum vine el la mine, la botul calului, cum se spune. Haideți atunci să ne întrecem și să ne cultivăm puterile poetice, așa cum sunt! O precizare din capul locului talentul necultivat și necitit nu valorează nimic, nici cât o ceapă degerată. Asta ca să știți cum stați din partea mea.
Eu nu zic că ceea ce voi publica aici excelează.De fapt, aici doar exersez calea spre excelență.Nu mă simt, creator vorbind, legată organic de poezie, asta din cauză că n-am simțit niciodată cu adevărat că voi da ortul popii, dacă nu mă exprim poeticește. In cazul ăsta, gurile răutăcioase ar putea spune: dacă nu ...te publicai, filosof rămâneai.Eh, au dreptate, cum nu, vorba parafrazată a lui Creangă: 'ce să mai umplu lumea cu...prostiile mele'! Chestie de bun simț elementar! Dar, evident, eu nu sunt Creangă, sunt doar o 'crenguță'! si vreau să fac și eu parte dintr-o pădure sau măcar o pădurice acolo sau poate numai un lăstăriș...
Așadar, să sune trompetele: TA TA, TATA, TA TA TA...!!! A început întrecerea! Poftiți și măsurați-vă, de sus în jos sau de la stânga la dreapta, sau, poate numai dimensiunea și calitatea simțirii...