Când artă, când pornografie

De ce și cum vocabularul selectat din zona scatologicului, coprologicului, vulgarului sau obscenului se face câteodată artă, iar alteori e pură pornografie? Mă interesează răspunsurile argumentate, nu cele simpliste. Poate că voi scrie cândva o carte despre acest subiect. Totuși, până atunci doresc să știu ce criterii aveți dvs. pentru a stabili când e vorba de una (artă), când e vorba de cealaltă (pornografie). Modernizarea vocabularlui poetic, lărgirea și îmbogățirea lui, prin adăugarea altor categorii estetice decât cele artistotelice și kantiene (frumosul, sublimul, grațiosul, tragicul, comicul) s-a realizat în secolul al XIX-lea prin referințele suprarealiste, învăluite în coconul romantismului oniric și fantastic, prezente la Nerval, Lautreamont, Rimbaud, Baudelaire, Poe. Intr-o primă etapă a analizei, este clar că teritoriul esteticului s-a modificat prin adăugarea unor noi 'elemente de peisaj': hidosul, urâtul, grotescul, burlescul, oribilul, monstruosul etc și că judecata de valoare critică se modifică și ea odată cu canoanele literare. In fine, rămâne bâzâitoare întrebarea: de ce obscenul, scatologicul și coprologicul este artă la Emil Brumaru (Povestea boiernașului de țară...), la Tudor Arghezi (Poarta neagră, Icoane de lemn, Cimitirul Buna-vestire), la Geo Bogza (Poemul invectivă) și pornografie la M. Gălățanu (Poezii), Henry Miller (Opus pistorum), H. Bonciu (Pensiunea d-nei Pipersberg) ?

Haideți la poezie, români, care sunteți poeți...

Mă tot bătea la cap cineva că de ce nu publici,că de ce nu le strângi, poeziile, în volum sau măcar o plachetă, să le citească și alții...Eu nu și nu: că nu-s cine știe ce, doar o aplicare de tehnică de versificator și nici aceea una dintre cele mai bune, în fine, doar o potriveală de cuvinte ce 'din coadă au să sune', nimic mai mult.
Acum, că s-au schimbat vremurile și mijloacele de legătură cu lumea, de n-aș face și un cenaclu pe blog? Cândva mă deplasam spre un cenaclu, acum vine el la mine, la botul calului, cum se spune. Haideți atunci să ne întrecem și să ne cultivăm puterile poetice, așa cum sunt! O precizare din capul locului talentul necultivat și necitit nu valorează nimic, nici cât o ceapă degerată. Asta ca să știți cum stați din partea mea.
Eu nu zic că ceea ce voi publica aici excelează.De fapt, aici doar exersez calea spre excelență.Nu mă simt, creator vorbind, legată organic de poezie, asta din cauză că n-am simțit niciodată cu adevărat că voi da ortul popii, dacă nu mă exprim poeticește. In cazul ăsta, gurile răutăcioase ar putea spune: dacă nu ...te publicai, filosof rămâneai.Eh, au dreptate, cum nu, vorba parafrazată a lui Creangă: 'ce să mai umplu lumea cu...prostiile mele'! Chestie de bun simț elementar! Dar, evident, eu nu sunt Creangă, sunt doar o 'crenguță'! si vreau să fac și eu parte dintr-o pădure sau măcar o pădurice acolo sau poate numai un lăstăriș...
Așadar, să sune trompetele: TA TA, TATA, TA TA TA...!!! A început întrecerea! Poftiți și măsurați-vă, de sus în jos sau de la stânga la dreapta, sau, poate numai dimensiunea și calitatea simțirii...